„You know the world is screwed up when there is some relief that a hostage situation seems related to a robbery, not terrorism”- o observație a lui Gabriel Barliga care m-a făcut să scriu acest text. Pentru că mi-a adus aminte de ce îmi spunea, în urmă cu fix șapte ani, un bătrân de 78 de ani de la periferia Kabulului. Se uita la nepoții lui de 20-25 de ani și mi-a zis așa: „Copiii ăștia, de când s-au născut, nu au trăit decât în război. Nu știu deloc cum e să trăiești în pace. Și nu sunt sigur că s-ar descurca să trăiască altfel decât în război”.
Europa descoperă în aceste săptămâni adevăratul sens al cuvântului „terorism”. Etimologia sa nu are legătură cu războiul, cu armele, cu bombele sau cu moartea. „Terorism” vine din latinescu „terrere”, care înseamnă „a înspăimânta”. Atât și nimic mai mult. Moartea și exploziile sunt accesorii sporadice și sinistre ale terorismului. Dar adevărata sa eficiență este în absența lor. Frica organică, frica perfect capabilă să schimbe oamenii până la dezumanizare, acea frică în stare să ne schimbe viețile, acesta este adevăratul terorist. ISIS nu își măsoară eficiența doar în morți, ci și în felul în care ne schimbă felul de a trăi. Spaima de a vizita Parisul, reticența față de ideea unei cafele cu prietenii, privirea prudentă și înfricoșată la intrarea într-o gară sau un aeroport, căutătura piezișă către un arab nevinovat, toate astea sunt succese pe care ISIS nu le poate contabiliza, dar pe care și le trece în palmares: unul necuantificabil, însă la fel de real ca și gloanțele de Kalașnikov.
Știu că nu ne putem controla spaima. Știu că este omenește inevitabil să te gândești la riscuri și să te păzești așa cum poți. Dar cred că în ziua în care frica noastră se va transforma în ură ISIS va fi câștigat.
Oana Dobre- Dimofte 