Țigările de contrabandă: un „chilipir” care costă vieți și hrănește monștri

terrorism_cigarette_funding

Te duci în piață. Iei de-ale gurii, mai o brânză de la țărani, mai o salată verde, mai o ridiche. Când să pleci, vezi niște cetățeni care te îmbie cu țigări ieftine dintr-o geantă de voiaj de pe vremea ONT-ului. 12-13 lei pachetul, exact alea pe care tu le iei de la magazin cu 16 lei. Chilipir, cum să nu te bucuri. Dacă tot e superofertă, iei mai multe pachete. Tu ai scutit niște bani, ei i-au încasat, toată lumea mulțumită.

Ajungi acasă, deschizi televizorul. E breaking news. A mai fost un atentat. Poate la Bruxelles, poate la Paris, poate la Ankara. Au murit mulți oameni, chiar și copii. Privești imaginile. Ți se pare odios ceea ce vezi. Ți-e milă de victime, ți-e frică pentru tine și ai tăi, pentru că te gândești unde s-ar putea întâmpla următorul atentat.  Îți aprinzi o țigară. Te mai liniștești. Dar habar nu ai că, destul de probabil, tocmai ai devenit, și tu, fără să vrei sau să știi, finanțator al nemernicilor care au ucis. Exact, al teroriștilor. Pentru că țigările tale erau de contrabandă. Iar contrabanda este una dintre principalele surse de finanțare ale terorismului. Inclusiv cea cu țigări.

Mai ții minte atentatul de la Charlie Hebdo? Da, exact, cel pentru care ți-ai pus poză pe Facebook poză cu steagul Franței și hashtagul #jesuischarlie. Experții în securitate au estimat că a costat în jur de 20.000 de euro. Ieftin ca braga sau ca țigara de contrabandă. Iar un raport întocmit de Centrul pentru Analiza Activităților Teoriste din Franța a afirmat că printre sursele sale de finanțare s-au aflat și activitățile infracționale mărunte, inclusiv contrabanda cu țigări. „Acest lucru a fost posibil din cauza frontierelor nesecurizate, slăbiciunii guvernelor, absenței controalelor și corupției”, se afirmă raportul respectiv. Iar autorii săi fac o precizare importantă: „În unele cazuri, mai ales în zone de război, contrabanda cu țigări este organizată de grupări teroriste și mascată sub forma ajutorului umanitar. De exemplu, în țările din fosta Iugoslavie”.

Mai vrei argumente?  Mai am. Peste Ocean, FBI a făcut, de asemenea, conexiunea între contrabanda cu țigări și finanțarea terorismului.

Nu știu dacă ai auzit, vreodată, de Mohamad Youssef Hammoud. Cu atât mai puțin probabil să îl întâlnești vreodată. Are de executat 30 de ani de închisoare, în SUA, pentru finanțarea unor organizații teroriste. Din ce crezi că le finanța? În bună măsură, din contrabanda cu țigări.

Ai impresia că ești departe de toate astea? Că între geanta de voiaj ponosită și plină cu țigări din Obor și atentatele teroriste e o distanță imensă? Nimic mai greșit! Interpol a avertizat, deja, că există conexiuni documentate între rețele teroriste și comerțul ilicit cu țigări în țări precum Filipine, Indonezia, Vietnam sau Singapore. Terorismul e, demult, o afacere globală și nu există „prea departe”, când e vorba să își caute resurse.

Când va veni următorul atentat în breaking news (și, din păcate, va veni!), te rog să te gândești la un singur lucru: nu cumva țigările tale mai ieftine sunt, de fapt, foarte, foarte scumpe? Pentru că adevăratul lor preț s-ar putea să fie viața unui om?

Dacă vrei mai multe informații despre lupta împotriva contrabandei cu țigări, le găsești aici.

Sursă foto

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Coaliția. Ce spun ei și ce văd eu

Guest post by Nicoleta Scarlat

CE SPUN EI:

Misiunea noastră este să protejăm și să sprijinim familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Avem dreptul constituțional și obligația morală de a o apăra de tendințele societății moderne ce îi diminuează importanța și îi accelerează degradarea. Valorile morale și culturale ale poporului nostru stau la baza misiunii noastre, alături de dorința ca întreaga societate civilă creștină din România să se alăture nouă.

Obiectivul nostru general este: Să avem în România cât mai multe familii, cât mai longevive, cât mai numeroase, asigurând membrilor lor un mediu propice economic, social, protectiv și psiho-afectiv de formare și dezvoltare a personalității umane, iar națiunii române continuitatea  și dezvoltarea demografică, economică, socială și culturală.

Obiectivele noastre specifice sunt:

  1. Familia să rămână, în mod ferm, definită în legislație ca instituția fundamentală pentru societate, întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie. Această definiție să fie înscrisă în Constituția României, care stabilește principiile de bază ale organizării statului precum și drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.
  2. Tinerii să fie complet și corect informați în legătură cu însemnătatea, unicitatea și beneficiile căsătoriei și ale familiei astfel întemeiate.
  3. Familia să fie sprijinită social, cultural și legislativși respectată ca instituție de care depind binele fiecăruia dintre noi și prosperitatea națiunii.
  4. Statutul căsătoriei să fie întărit prin nerecunoașterea formelor alternative de conviețuire, precum concubinajul(„uniunile civile”).
  5. Creșterea și educarea copilului într-un mediu familial complet și stabil, cu o mamă și un tată, să fie întotdeauna prioritatea politicilor publice și a legislației din domeniu.

Știm cu toții că familia, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, este singura relație interumană ce asigură mediul ideal nașterii, creșterii și educației copiilor. Pentru ca familia să prospere și, împreună cu ea, societatea românească, e nevoie de implicarea tuturor, a întregii societăți civile, a cultelor și a instituțiilor statutului.

 

CE VĂD EU:

Misiunea lor ține un pic de diminuarea importanței familiei întemeiate pe considerente de iubire, înțelegere și dorința reciprocă a binelui celuilalt, conform tendințelor moderne. Ignoră valorile morale și culturale ale omenirii, dar insistă că este totul despre și între un bărbat și o femeie. Neagă ceea ce sute de ani de evoluție socială au reușit să aducă egalității drepturilor omului.

Obiectivul general este, din păcate, teribil de influențat de o societate homofobă, xenofobă, coruptă și, în plus, de factori de ordin economic, ce duc la dereglări sociale, protective și psiho-afective de formare și dezvoltare a personalității umane.

În afară de cele de mai sus, mai avem și ceea ce noi numim sărăcie: un factor important în dezvoltarea societății civile și creștine din România.

  1. Este necesară definirea soților în termeni clari, exclus cei anatomici. Dacă se folosesc exclusiv cei anatomici, se produce o încălcare a drepturilor omului.
  2. Definirea exactă a modalității de informare complete și corecte a tinerilor privind căsătoria. Este posibil ca tocmai istoricul familiei să definească percepția tinerilor asupra căsătoriei. Avem o rată a divorțului de 30%.
  3. Familia este sprijinită social, cultural și legislativ. Există vreo dovadă contra acestui fapt?
  4. Dacă formele de conviețuire precum concubinajul/ uniunea consensuală pot fi luate în considerare ca fiind familie, ce facem cu bigamia, poligamia și respectul pentru iubirea între soți?
  5. Creșterea și educarea copilului de către o mamă și un tată ca prioritate a politicilor publice este idealul meu. Separat, este nevoie să admitem evidentul, adică faptul că relația sexuală este singura relație ce creează un mediu proprice nașterii.

Cum tot ei spun, creșterea și educația copiilor sunt asigurate de un mix format de societatea civilă, culte și instituții ale statului. Aceleași ca mai sus: homofobe, xenofobe etc.

În final, atrag atenția că violul este o altă interacțiune umană ce creează un mediu proprice nașterii. Se întâmplă unul la fiecare 4 ore în România. Sursa:http://urbology.ro/ce-au-facut-romanii-in-ultimii-5-ani-o-crima-pe-zi-un-viol-la-patru-ore/

14741705_1130407440329617_936416573_n

 

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Mama. Ce mi-a spus

Era in stare sa mă cicălească trei ore că nu mi-am luat haina potrivită, dar niciodată nu mi-a judecat alegerile importante. „Nu eu iţi trăiesc viaţa, nu eu ştiu dacă îţi e bine când adormi”.
„Fă ce iţi place. Dacă e să fii o casnică, atunci să fii o casnică bună. Dacă e să iţi placă altceva, atunci aia să faci. Eu nu te forţez să înveţi ce nu iţi place, dacă e să fie nevoie să faci o ciorbă, sigur o să te descurci”.
„Tina Turner are cea mai bună voce şi cele mai frumoase picioare din lume”.
„Dacă e să faci un lucru rău, vino şi îmi spune. Dacă vrei musai să fumezi, vino şi fumează cu mine, nu pe la cine ştie ce colţ”
„Oriunde o să fii, pe mine mă găseşti mereu”
„Ai grijă de tine. Cochetăria nu e o ruşine. Nici fusta scurtă. Important e ce ai în cap”.
„Casa se ţine în doi. Copilul se creşte în doi. Fiecare face cât şi ce poate”.
„Mergi şi vezi lumea. Nimic n-o să te deştepte mai mult”.
„Oricât ai greşi, eu o să te iubesc întotdeauna. Te cert pentru că te iubesc. Cine te iubeşte iţi spune adevărul”.

Mama. Minunăţia.mama

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Vreţi interzicerea avorturilor? Iată ce trebuie să faceţi!

După ce Polonia a decis că trebuie să fie, la propriu, mai catolică decât Papa şi să interzică total avorturile, a început, din nou, şi în România dezbaterea. Deocamdată, doar în social media, că niciun politician nu s-a încumetat să se pronunţe în favoarea revenirii la Decretul din 1966, de data asta fundamentat religios. Dar, dacă ne luăm după interesul masiv manifestat pe Facebook, nu cred că e exclus ca în campanie să apară şi nişte candidaţi dornici de nişte voturi chiuretate de la Coaliţia pentru familie.

Deocamdată, însă, mă interesează suporterii neînregimentaţi politic ai interdicţiei. Cei care tună şi fulgeră pe wall-uri despre dreptul la viaţă, interesul suprem al copilului şi despre cum embrionul este o fiinţă umană. Desigur, dreptul lor la opinie. Desigur, ocazia mea de a le lansa o variantă de contract social, concepută, desigur, în interesul suprem al copilului.

  1. Eşti bărbat matur şi susţii interzicerea avortului? Perfect, cu ocazia votului dai declaraţie sub semnătură că, dacă fiica ta vine acasă însărcinată sau fiul tău te anunţă că o să ai un nepoţel vei asigura jumătate din veniturile necesare pentru creşterea lui. Nu îţi ţii angajamentul? Executare silită.
  2. Eşti femeie matură şi susţii Decretul? Şi tu dai declaraţie pe proprie semnătură că, atunci când vine nepoţelul, îi asiguri mamei lui curăţenia în casă, mâncarea zilnică şi igiena hainelor copilului. Iar când mama va dori să se întoarcă la serviciu îi plăteşti copilului creşa, bona sau stai şi ai grijă de el. În fiecare zi.
  3. Eşti tânăr şi susţii interzicerea? Te duci în ziua votului la notar şi semnezi declaraţie că, dacă insisşti ca o femeie să păstreze sarcina  împotriva voinţei ei, îi vei asigura tot ce are nevoie în perioada sarcinii: ecografii, analize, haine, confort psihic, costul naşterii. Iar după ce se naşte copilul vei prelua jumătate din atribuţiile legate de hrana, baia, colicile, creşterea dinţilor, diversificarea, nopţile nedormite din cauză de viroze, dusul copilului la grădiniţă şi şcoală şi tot ce mai apare ca necesitate până la 18 ani. Iar dacă mama doreşte să-şi reia activitatea, o vei susţine şi vei renunţa la aspiraţiile tale, dacă o încurcă.
  4. Eşti fiinţă umană şi susţii interzicerea avorturilor chiar dacă sarcina este urmare a unui viol. Pentru tine nu am nimic, că premisa era greşită: nu eşti fiinţă umană!

Vreţi copii mulţi şi fericiţi? Aşa se cresc! Acum, ultrasmeriţilor şi megacucernicilor, mai aveţi un singur lucru de făcut: put your money, time and effort where your mouth is!

Six happy children

Publicat în Uncategorized | 7 comentarii

Ţară, ţară, vrem copii! Da’ ce, te-am pus eu să-i faci?

Young girl with dollars

Sănătoşi. Inteligenţi. Educaţi. Să ne plătească pensiile peste 30 de ani.

Asta spun toţi că vor. Asta spune şi statul. Dar îţi ascunde ce scrie cu litere minuscule în „contractul social” cu părinții.

  • Vreţi analize medicale în sarcină? Chestii d-astea sofisticate, precum TORCH sau ecografii? Poftiţi de plătiţi din banii voştri. Varianta 2: staţi cu orele, zilele sau săptămânile pe culoarele spitalelor până prindeţi loc.
  • Vreţi să naşteți într-o maternitate curată, fără bacterii  intraspitaliceşti şi în care să fiţi tratate ca nişte fiinţe umane? Poftiţi de naşteţi pe banii voştri la privat. În marea majoritate a maternităţilor de stat nu veţi găsi aşa ceva.
  • Vreți vaccinuri gratuite? Țeapă, lipsesc cu lunile. Poftiți de plătiți la farmacie varianta neacoperită de asigurări.
  • Vreţi concediu prenatal şi postnatal? Rugaţi-vă să nu fie angajatorul în insolvenţă. Că, dacă e, se alege praful de dreptul vostru, iar statul, prin ITM sau chiar Parchet, ridică din umeri.
  • Visaţi că pruncul va fi tratat cu respect în ţara al cărei viitor se presupune că este? Da, cu un respect în valoare de 84 de lei pe lună. Și asta de foarte curând, pentru că ani de zile respectul nu a valorat nici 10 euro.
  • Ați cotizat ani buni la bugetul de asigurări, ați îndrăznit să aveți venituri mai mari decât media, plătind impozite mai mari decât media? Pregătiți-vă să fiți privite cu suspiciuni și chiar dispreț, iar cei doi ani de indemnizație să fie taxați ca un lux nemeritat.

De acord, nu faci copii pentru indemnizație sau alocație. Dar felul în care o societate privește aceste drepturi spune enorm de multe despre cât de mult își dorește, de fapt, un viitor mai bun. Iar, din câte văd eu, o bună parte din societate seamănă al naibii de bine cu asistentele legendare de la stat care, pe masa de nașteri, urlă la tine: „Da’ ce, te-am pus io să faci copil?!”

Foto: brucesallan.com

 

 

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Dragă Colegiu Tudor Vianu, du-te dracului!

logo_banner

Știrea de dimineață: un copil a fost pus să îngenuncheze de un profesor din Colegiul Tudor Vianu. Mi-au explodat creierii.

Știrea de seară: Colegiul Tudor Vianu refuză să îi motiveze absențele unui copil care a fost în Colectiv. Părinții refuză să vorbească. Mi-a explodat inima.

Am terminat unul dintre cele mai bune licee din țară. Are un catastif întreg de premii internaționale și un ceaslov de diplome la olimpiade. Niciodată, absolut niciodată nu mi s-a întâmplat să mă simt umilită de un profesor. Dimpotrivă, mare parte din atitudinea de combat de acolo mi se trage. Au fost duri, au sancționat prin note, poate au scăpat și o  vorbă mai grea. Dar umilită? Nici măcar o dată.

Îmi doresc ca fiica mea să ajungă la un liceu bun? Cu siguranță, dacă o să vrea și o să poată. Dar aș sacrifica vreodată demnitatea Ericăi de dragul prestigiului unui liceu? Aș accepta să o umilească vreun nemernic cu catalogul în mână, doar ca să pot eu să mă laud că fii-mea e la un liceu cu blazon? Niciodată! La 18 ani, o diplomă de bacalaureat nu face nici doi bani dacă o ține în mână un copil mutilat sufletește. Vreau să cresc un om fericit și bun mai mult decât un  om cu medalii atârnate la un gât încovoiat.

Vă e frică să vorbiți, dragi părinți? Gândiți-vă când v-a făcut ultima dată ferciți și buni frica. Pe copiii voştri ce şanse are să-i facă?

Demnitatea unui om merită riscul. Demnitatea copilului vostru, cu atât mai mult. De-asta, câtă vreme într-un liceu se întâmplă mizerii precum cele de mai sus, eu o să-l dau dracului. Nu este o opțiune pentru Erica, poate să îi promită și că o să iasă CEO de acolo. Astăzi, acel liceu se cheamă Tudor Vianu.

 

 

 

 

Publicat în Uncategorized | 23 comentarii

Ce plănuiesc să mă enerveze în 2016

facebook-really-dislike-button-500_large

Citesc de vreo săptămână pe Facebook liste cu „rezoluţii” de An Nou. Ca să revenim la sensul corect al cuvântului „rezoluţie”, cred că nici ONU nu-şi propune atâtea lucruri pe care ştie că nu le poate duce la capăt. Da, simt şi eu ironia contradicţiei cu această postare, dar m-am apucat şi eu de o listă: a chestiilor care presimt că mă vor scoate din sărite anul ăsta.

  1. Reţetele de „mamologie”. M-au tot călcat pe bombeuri în ultimii doi ani şi m-am şi exprimat în consecinţă. Da, e dreptul tău să faci o mini sau maxi-afacere din ideea de guru de parenting. E dreptul tău să încerci să-ţi convingi audienţa că ştii TOT despre creşterea unui copil. Nu a copilului tău, ci a ORICĂRUI copil. Dar este şi dreptul meu să-ţi observ impostura, atunci când mi se pare că e cazul.
  2. Rasismul, dogmatismul, burico-centrismul (aşa numesc eu ideea că grupul, rasa, naţiunea, religia ta sunt buricul Pământului). La astea am alergie de când mă ştiu, dar presimt că 2016 va fi un an special şi solicitant în sensul ăsta.
  3. Pantofii „nude”. Nu mă întrebaţi de ce, mă calcă pe nervi de vreo doi ani, dar în 2016 am de gând să ţin tirade împotriva lor :)) Mi se par exact accesoriul care, în loc să te recomande ca sofisticată, mie îmi transmite că nu ai ştiut ce să asortezi la ţinută.
  4. Pretenţioşii fără cauză. E un mic talent de-al meu să ghicesc snobul dintr-un cuvinţel. Nu faptul că poţi să îmi reciţi un dicţionar de neologisme te face sofisticat. Nu mai mult decât pantofii nude, în orice caz 🙂 Dacă insişti să faci asta şi în 2016, îmi propun să fac mişto de tine. Şi să sper că te prinzi.
  5. Ţepele. Indiferent dacă vorbim de campanii de reduceri mincinoase sau de înţelegeri neonorate, am adunat în ultimii ani suficienţi nervi cât să mă apuc să ripostez. Nu e o ameninţare, e o promisiune faţă de mine însămi.
  6. To be updated.

Voi ce aveţi anul ăsta pe lista de „Dislike”?

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu